Violența în școli – o realitate mai mult decât îngrijorătoare

Clasa a V-a C, diriginte prof. Ghidarcea Geanina, activitate în cadrul Săptămânii „Să fii mai bun, să știi mai mult”

Violenţa în şcoală este o realitate pe care n-o putem nega şi nici neglija. Lucrul cel mai important este să găsim metode eficiente de combatere a violenţei, de orice fel ar fi ea, pentru că altfel acest fenomen se va croniciza şi va fi greu de stăpânit în contextul societăţii actuale.

04.04.2013 Scoala 113 (2)Violenţa este o problemă care îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult în societate, iar de câţiva ani şi în şcoală. Există un nivel de indisciplină inerent în şcoli, ca rezultat al faptului că elevii sunt la o vârstă la care sunt tentaţi să treacă peste reguli, iar această indisciplină poate duce la un comportament violent. Lipsa modelelor sociale, mediatizarea excesivă a cazurilor de violenţă şi indisciplină pot influenţa comportamentul elevilor, aceştia putând fi tentaţi să imite acţiunile văzute la televizor.

04.04.2013 Scoala 113 (7)Societatea românească trece printr-o criză din punctul de vedere al valorilor sociale. Violenţa este din păcate pentru mijloacele de informare în masă o afacere rentabilă, iar formele dramatizării şi exagerării atrage publicitatea dorită, rating-ul. În mass-media se pune accentul pe ideea că nu este nevoie să ai multă şcoală pentru a avea succes în viaţă şi că succesul se măsoară în primul rând prin bani. Aceste modele sunt perpetuate şi în familie, şi pe stradă, iar şcoala are puţine şanse de a schimba mentalitatea elevilor în condiţiile în care toate celelalte surse de informare spun contrariul. Copiii sunt în şcoală şase sau şapte ore pe zi. În rest sunt acasă, pe stradă, se uită la televizor. Tot ce învaţă în şcoală – cum să vorbească, cum să se poarte – este contrazis de ce văd în rest. Părinţii nu se implică suficient. Tema „violenţa” invită din păcate şi la respingerea vinovăţiei şi a răspunderii. Părinţii pot înfiera educaţia lipsă sau greşită din familie. Şcoala singură nu poate să reziste tendinţei actuale. Este nevoie de o politică hotărâtă de combatere a violenţei sociale şi de educare a adulţilor.

04.04.2013 Scoala 113 (6)Agresiunile întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile, intimidările, vulgarităţile. Conflictele au de cele mai multe ori o justificare minoră, însă pot culmina cu agresiuni fizice. Altă problemă este aceea a taxelor de protecţie cerute de elevii mai mari sau de persoane din afara şcolii. Elevii nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele ce apar între ei, fără implicarea cadrelor didactice, dar simt nevoia unor ore în care să discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de negociere a conflictelor sau despre consecinţele comportamentului violent. Este necesară prezenţa în fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii, dar se face simţită şi necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungându-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă.Situaţia devine problematică atunci când aceste incidente se repetă foarte des, fie când violenţa este foarte puternică sau se manifestă asupra profesorilor. Sunt necesare măsuri pentru întărirea securităţii, respectiv angajarea unor firme de pază şi o mai bună colaborare cu poliţia, instalarea unor sisteme de supraveghere video în curtea şi holurile şcolii.

04.04.2013 Scoala 113 (5)În această problematică este vorba de răspunderea cetăţenilor, adolescenţi şi adulţi deopotrivă. O importanţă deosebită o are întrebarea pedagogică, cum pot învăţa copiii şi adulţii să-şi recunoască răspunderea de a avea o atitudine clară faţă de violenţă, să exerseze forme paşnice de a stinge conflicte, să îndepărteze violenţa din drumul lor şi să reacţioneze împotriva violenţei. Rolul prevenţiei violenţei: întărirea personalităţii, toleranţă, promovarea creativităţii şi sprijinirea dezvoltării individuale. Succesul şcolar poate ajuta la clădirea aprecierii personale. Dacă un elev cunoaşte eşecul la şcoală, trebuie să-l convingem că el este valoros pentru societate şi pentru noi. Astfel îi vom întări personalitatea. Înţelegerea, abnegaţie şi model, o relaţie optimă profesor-elev cântăresc mai mult decât pedeapsa. Şcoala trebuie să dea posibilitatea elevilor să înţeleagă relaţiile sociale şi să-i pregătească să fie responsabili, să se poată descurca într-o societate a vitezei.

04.04.2013 Scoala 113 (4)Există consens în părerea că cea mai mare parte a potenţialului de agresiune şi violenţă care apare în şcoală este „importat”. Dar este sigur că există şi factori şcolari care duc la violenţă, începând cu relaţia profesor-elev şi climatul social până la metodele de predare, evaluare, eşec, izolare. Atitudinea violentă a unor elevi are cauze atât externe cât şi interne. Cauzele externe ocupă un loc uriaş de mare: climatul educativ restrictiv din familie, alăturarea la grupuri agresive şi consumul regulat de filme cu violenţă. Elevii care trăiesc în astfel de mediu se comportă agresiv la şcoală.

Se mai poate preveni violenţa şi prin întărirea curajului civil. În şcoală şi în afara şcolii este vorba de două obiective: clarificarea noţiunii de curaj civil şi antrenarea, exersarea acestui curaj. Orice situaţie conflictuală este determinată de factori concreţi şi de situaţie. Ea este, în ciuda unui model de bază asemănător, unică în felul ei. 04.04.2013 Scoala 113 (3)Curajul civil se bazează pe hotărârile personale şi nu pot fi prescrise. Curajul nu poate fi despărţit, de exemplu, de dreptate. Acesta trebuie să înţeleagă copiii prin curaj civil: să intervină pentru cineva, chiar dacă ar fi mai simplu să treacă cu vederea şi să plece; să fie pregătiţi să ia în considerare şi eventuale dezavantaje legate de intervenţie; să nu se lase intimidaţi; să ajute la nevoie; să-şi exprime părerea, chiar dacă aproape toţi din grup au alte opinii; să ceară ajutor, să dea anunţuri, să descrie făptaşul. Lecţie foarte importantă pentru curajul civil este exersarea. Jocul de rol, prin care devenim conştienţi de temerile şi limitele noastre de acţiune.

Deseori subapreciem diversitatea posibilităţilor noastre de acţiune. În jocurile de rol şi exersările concrete cu situaţii de violenţă directă putem descoperi noi răspunsuri creative la situaţii de conflict. Antrenamentul atitudinii ne oferă şansa să încercăm, să exersăm şi să reflectăm la atitudini neprobate. Curajul civil al copiilor este cerut des în situaţii de toate zilele. Astfel de situaţii ar putea fi: unui elev i se cer bani pentru a fi protejat împotriva altor agresori, sau o gaşcă pretinde un furt din magazin ca ritual de intrare. Astfel de situaţii trebuie explicate detaliat. Se va cere elevilor să spună cum s-ar comporta ei în astfel de situaţii. Se vor proba mai multe modalităţi de acţiune şi se vor observa reacţiile de fiecare dată. O astfel de scenă se discută mai întâi şi se interpretează de mai multe ori de către elevi, dezbătându-se de fiecare dată. Astfel se vor analiza dificultăţile şi obstacolele precum şi reacţiile lipsă sau potrivite situaţiei. Rolul profesorului este acela de sfătuitor.

04.04.2013 Scoala 113 (1)Un proces de învăţământ eficient presupune prezenţa unui angajament al educatorilor pentru apărarea demnităţii umane şi a democraţiei. Cerinţe pentru profesori: capacitatea de a gândi în variante, iar în polemici să fie apărătorii alternativelor, chiar dacă nu sunt ale lor proprii; capacitatea de a planifica procese de învăţare şi de a le conduce fără a fi autoritar; (acest lucru implică respectul pentru opiniile elevului) fidelitatea pentru legile de bază fără a fi înclinat spre dogmatism şi îndoctrinare.

Sportul are un rol deosebit de mare în prevenirea violenţei şi a intoleranţei. El poate canaliza şi îndepărta agresivitatea din perspectivă fiziologică şi psihologică, poate promova integrarea socială, îndeosebi prin jocurile de echipă. Sportul promovează recunoaşterea regulilor, respectarea adversarului.

Şi religia joacă un rol important în acest sens. Renunţarea la dimensiunile religioase nu ar fi un procedeu favorabil, nici pentru membrii aceleiaşi confesiuni, dar nici pentru înţelegerea interculturală, atât de importantă. În centrul învăţării despre rezistenţa fără violenţă trebuie să se afle iubirea. A plăti ura cu aceeaşi monedă nu înseamnă decât să contribui la creşterea urii. Fiecare trebuie să aibă suficientă morală şi înţelegere pentru a distruge lanţul urii. Aceste poziţii sunt alternative la violenţă şi ură. Comparaţiile dintre religii pot încuraja înţelegerea şi toleranţa.

Acţiunea, intervenţia curajoasă pentru demnitatea umană şi pentru o convieţuire paşnică, tolerantă presupune găsirea unui punct de vedere, a unei hotărâri personale. Acest lucru se poate întâmpla cu ajutorul mijloacelor argumentative ale învăţării. Prelucrarea, câştigarea unei poziţii poate fi încurajată şi de reprezentarea artistică prin care îşi poate găsi exprimarea. În procesul de prelucrare grafică se face schimb de idei cu elevii şi astfel educatorul participă cu sfaturi. Arta se dovedeşte astfel în tematica violenţei o formă potrivită de exprimare pentru că ea face loc nu numai argumentelor, ci şi a sentimentelor de apropiere de semeni.

În procesul de instruire accentul cade pe rolul răspunderii personale. Nu trebuie promovată atitudinea de a tolera violenţa (în cazul bătăilor din curtea şcolii, sau în clasă), ci de a lua atitudine, după posibilităţi, împotriva violenţei.

Leave a Reply